Lumea web Nicu Alifantis	uneori îmi vine sa scriu, /uneori îmi vine sa cant, /de cele mai multe ori îmi vine sa tac. / iertaţi-mă, /sunt si eu om! (Nicu Alifantis – În loc de prefaţă)
Nicu Alifantis s-a născut la 31 mai 1954, face studii muzicale particulare şi debutează scenic în 1973. Este angajat în 1975 la Teatrul Maria Filotti din Braila şi, graţie concertelor susţinute, devine destul de cunoscut şi iubit de public pentru ca în 1976 Electrecord-ul să-i editeze primul single, Cîntec de noapte. În acelaşi an se înscrie în ATM. După armată devine membru al Cenaclului Flacăra, condus de poetul Adrian Păunescu, şi participă la majoritatea ’întâmplărilor artistice’, melodii ale sale figurând pe compilaţiile Folk 1 şi 2 apărute la Electrecord în 1977 şi, respectiv, în 1978. În 1983, la apariţia casetei de discuri care marca 10 ani de activitate a cenaclului, Nicu Alifantis este cel mai bine reprezentat cantautor de pe acest album, fiind prezent cu piesele Eu aş fi de părere şi Trăiască România!, pe versuri de Adrian Păunescu şi Rar, pe versurile lui George Bacovia. În 1979 îi apare primul album LP, După Melci, o simfonie folk după poemul omonim al lui Ion Barbu. Este anul în care se mută în Bucureşti, ca angajat al Teatrului Mic (până în 1990) şi apoi al Teatrului Excelsior. Până în 1990 scoate rar albume de autor şi neregulat distribuite în timp, având însă o bogată activitate scenică şi fiind prezent pe compilaţii, pe discul Andei Călugăreanu sau pe un disc comun cu Florian Pittiş. Este perioada în care apare excelentul album fără titlu din 1984, dublat în acelaşi an de coloana sonoră a musicalului Mitică Popescu şi urmat în 1988 de Piaţa Romană Nr. 9. Devine membru al UNITER (1990), UNIMA (1991), UCMR (1993) şi al Asociaţiei Ziariştilor din România (1993). În 1990 lansează Risipitorul de iubire, un disc destul de greu de găsit pe piaţă iar în 1992 îi apar primele discuri sub egida editurii proprii – Toji Production, respectiv Decembre (un single care reia piesa omonimă cu care debutase discografic) şi Ia Toji Baladist (reeditat de Romcare S.A. în 1998). După o lungă perioadă de aşteptare lansează în 1995 Voiaj şi în anul următor Nichita, (reeditat ]n 2000) acesta fiind şi ultimul album de autor de până acum. Apare însă pe numeroase compilaţii sau este autorul muzicii albumelor altor interpreţi (Paula Seling) iar în 1999 Intercont Music lansează un CD aniversar, Nicu Alifantis 25. Din 1995 înfiinţează un ’grup de proiecte’ intitulat NICU ALIFANTIS & ZAN, împreună cu Virgil Popescu - bass, voce, Sorin Voinea - keyboards, voce, Răzvan Mirică - chitare el.ac., sitar, mandolina, voce, Relu Biţulescu - tobe, percutii şi Nicolae Trăistaru – tehnic. În 1997 publică la Editura Nemira volumul de poezie „Scrisori nedesfăcute”.